Echinox

Mi-am lăsat surâsul în pacea Echinoxului,
și-am alergat lăsându-mi pașii sa-i poți căuta
dar,
la jumătatea drumului a început sa ningă.
și zăpada m-a acoperit atât de mult,
încât ai început a mă căuta printre
steluțele mărunte ce cădeau din cerul plumburiu.
nu m-ai văzut…nu mi-ai simțit mana…
eram atât de aproape…

vrând sa ajung la tine,
m-am scuturat de toata strălucirea
devenind opaca;
pierduta în zările necunoscutelor vise
lipsita de cea mai mica picătura de speranță
trăind ca și cum…
mana mea ar fi fulgul de zăpada
ce se topește în palma ta…