Noaptea

Aud cum pășeai pe frunzele ruginii
atât de…
tiptil.
ești acea picătura ce cade într-un râu
ești acea raza ce străpunge întunericul
ești…năluca ce o zăresc
atunci când pășesc pe aceeași strada
pe care pășeam în zilele înnorate
și-acum,
- adunându-ți pașii,
ascultându-ți vocea din clădiri,
simțindu-ți inima din asfaltul crăpat,
văzându-ți ochii în crengile copacilor -
te simt atât de aproape încât
luminile orașului au început a scânteia
în ochii tai verzi.

1 comentarii:

Anonim spunea...

superb...mersi de zambet>:D<

Trimiteți un comentariu